Tu mergi azi să-L prohodești cu tămâie la mormânt pe Domnul tău care a murit pentru răscumpărarea ta? Mare e Denia Prohodului! Se ocolește sfânta biserică de 3 ori cu lumânarea aprinsă!
Denia Prohodului Domnului
In Sfanta si Marea Vineri, in toate bisericile ortodoxe, se savarseste Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujba de inmormantare a Mantuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfantul Ioan Damaschin.
Textul Prohodului este impartit, ca structura, in trei parti, prima parte avand 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe si a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecarei stari este reluata si la sfarsitul ei.
Prohodul a fost tiparit pentru prima data in tara noastra pe 6 februarie 1836, de catre ieromonahul Macarie, prin purtarea de grija a episcopului Chesarie Capatana al Buzaului. A fost retiparit in alte doua editii in 1846 si 1853, de catre Anton Pann, insa prima editie ramane normativa pana astazi.
Prohodul, desi este o cantare de ingropare, in cuprinsul ei transpare bucuria Invierii. De aceea s-a spus ca atunci cand cantam Prohodul Domnului, “nu stim exact daca plangem sau daca ne bucuram… Plangem pentru ca este normal sa plangem, dar plangem cu nadejdea Invierii. Plangem moartea Lui, dar suntem stapaniti de sentimentul Invierii care urmeaza dupa aceea” (pr. prof. Nicolae D. Necula). Nu intamplator, Sfintii Parinti au randuit sa adauge Binecuvantarile Invierii cantarii Prohodului. Mentionam ca potrivit Tipicul constantinopolitan, acesta era singurul moment din an cand era cantata Doxologia Mare, in restul anului aceasta era citita.
Dupa Doxologie are loc scoaterea Sfantului Epitaf, amintindu-ne de ridicarea Mantuitorului de pe Cruce de catre Iosif din Arimateea si asezarea Lui in mormant, uns cu miresme si infasurat cu giulgiu. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi reprezinta trupul si sicriul Mantuitorului Hristos. Cu el se inconjoara Biserica, semn al petrecerii Domnului la mormant. In cadrul acestei procesiuni se fac patru opriri, rostindu-se rugaciuni pentru cei vii si cei morti, pentru pacea lumii si pentru mantuirea lumii. Directia de mers este in sens invers fata de mersul soarelui, pentru a ne descoperi ca ca noi nu cinstim soarele trecator de pe cer, ci pe Hristos, Rasaritul Cel de Sus si Soarele Dreptatii Cel Vesnic care nu apune niciodata. Dupa procesiune, toti credinciosii prezenti trec pe sub Sfantul Epitaf, la intrarea in lacasul de cult. Apoi, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa, cantandu-se troparul “Iosif cel cu bun chip”, unde va sta pana la sarbatoarea Inaltarii Sale la cer.
Potrivit sinaxarului zilei in care s-a oficiat Denia Prohodului Domnului, praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricaciune, a fost mutat spre viata vesnica.
“Trupul lui Hristos este asezat in mormant, dar fiind unit cu dumnezeirea Sa el nu intra in descompunere, el nu incepe sa putrezeasca. Cat a stat in mormant, trupul lui Hristos unit cu dumnezeirea Sa a trecut prin schimbarea de desavarsita induhovnicire, astfel incat Hristos cel inviat din morti nu mai revine la o viata biologica pamanteasca,ci trece si cu trupul Sau la viata cereasca, putand sa treaca prin usile incuiate ale casei unde se aflau ucenicii. Aceasta arata ca trupul Domnului care se afla in mormant este pregatit de dumnezeirea Sa ca sa devina complet nestricacios si liber de orice determinism al naturii cazute. Sufletul Mantuitorului nostru Iisus Hristos coboara la iad, dar nu ca sufletul unui simplu om, ci ca sufletul lui Dumnezeu-Omul, deci unit cu dumnezeirea Sa. Prin puterea luminii Sale dumnezeiesti ridica din iad pe toti cei care l-au asteptat cu credinta si speranta. Coborarea la iad este o lucrare mantuitoare, o lucrare de eliberare a celor din iad. Cantarile din seara aceasta ne spun ca Hristos era prezent cu talharul in rai si pe tronul cel ceresc impreuna cu Tatal si cu Duhul. Aceste adevaruri sunt cuprinse intr-o rugaciune pe care o rostim atunci cand cadim Sfanta Masa, care este simbolul mormantului Mantuitorului: «In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Acela ce esti necuprins Hristoase, Dumnezeule!” (Preafericitul Parinte Patriarh Daniel).
Aceasta procesiune cu Sfantul Epitaf in afara bisericii are si menirea de a ne descoperi ca moartea Sa are in vedere intreaga umanitate, nu doar pe crestini.
Sursa: CrestinOrtodox.ro