Evanghelia la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
“In vremea aceea a intrat Iisus intr-un sat, iar o femeie, cu numele
Marta, L-a primit in casa ei. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care,
asezandu-se la picioarele Domnului, asculta cuvantul Lui. Iar Marta se
silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu
socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi
ajute.
Si raspunzand Domnul i-a zis:
Marto, Marto, te ingrijesti si pentru multe te silesti insa un singur
lucru trebuie; iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de
la ea. Si, cand zicea El acestea, o femeie din multime, ridicand
glasul, I-a zis: Fericit este pantecele care te-a purtat si fericiti
sunt sanii pe care i-ai supt. Iar El a zis: Asa este, dar fericiti sunt
si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc. (Luca 10, 37-42,
11, 27-28)
Sfanta Evanghelie din aceasta zi este randuita de Biserica a fi citita
la fiecare sarbatoare de pomenire a Maicii Domnului. In calendarul
Bisericii noastre, la sarbatoarea Intrarii in Biserica (Templu) a Maicii Domnului, se citeste aceeasi Evanghelie de la Sfantul Evanghelist Luca ca si la celelalte sarbatori ale Maicii Domnului.
De ce oare Biserica a randuit ca la toate sarbatorile Maicii Domnului sa
se citeasca aceeasi Evanghelie? Pentru ca Maria din Evanghelia de
astazi, desi nu este Maria, Maica Domnului, ci este Maria, sora Martei
si a lui Lazar din Betania, totusi are o asemanare cu Maica Domnului,
intrucat asculta cu smerenie si evlavie cuvantul lui Dumnezeu. Mai mult
decat atat, in Evanghelia de azi este laudata Maica Domnului de catre o
femeie din popor, care pe cand asculta cuvintele Mantuitorului Iisus
Hristos a exclamat: “fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii
care Te-au alaptat!” Deci, in Evanghelia de astazi se vorbeste si de
cinstirea Maicii Domnului.
Unicul necesar pentru viata eterna: legatura omului cu Dumnezeu
In timp ce Marta “se ostenea si se silea sa faca ospat mare” (cf. Luca
10, 40), adica sa arate ospitalitatea ei fata de Mantuitorul Iisus
Hristos, sora ei, Maria, statea la picioarele Domnului si asculta
cuvintele Lui. Ea asculta cuvintele lui Dumnezeu-Cuvantul, Care S-a
facut om din iubire pentru oameni. Ca atare, Maria ne invata ca
ascultarea cuvantului lui Dumnezeu este cea dintai si cea mai necesara
lucrare a omului. Legatura omului cu Dumnezeu-Creatorul sau lucrarea de
induhovnicire a sufletului este deci esentiala pentru viata omului.
Mantuitorul Iisus Hristos a lasat pe cele doua surori, Marta si Maria,
sa-si manifeste pretuirea fata de El in mod diferit. Marta se silea sa
arate pretuirea sa fata de Iisus printr-o masa de sarbatoare, iar Maria
isi manifesta pretuirea sa fata de Iisus prin ascultarea atenta a
cuvintelor Sale. Insa cand Marta a cerut Mantuitorului Iisus Hristos
sa-i spuna surorii ei sa vina sa o ajute, El nu a ascultat-o. De ce?
Pentru ca Marta incerca sa reduca activitatea omului la grija sa pentru
hrana trupeasca. De aceea, Domnul ii spune Martei: “Marto, Marto, te
ingrijesti si pentru multe te silesti insa un singur lucru trebuie; iar
Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10,
41).
Ce anume este unicul necesar, adica acest “un singur lucru trebuieste”?
Este tocmai legatura omului cu Dumnezeu, deoarece toate lucrarile de
ordin material pe care le savarsim inseamna acumulare de bunuri in jurul
nostru, pe cand relatia cu Dumnezeu in rugaciune si in ascultarea
cuvantului Lui inseamna acumularea de valori netrecatoare in sufletul
nostru. Acesta este adevarul esential al identitatii si vocatiei umane,
unicul necesar fara de care nu mai suntem fiinte teologice, ci doar
biologice. Or, oamenii sunt singurele fiinte de pe pamant create dupa
chipul Persoanelor ceresti, vesnice, deci chemate la iubire vesnica.
Legatura noastra cu Dumnezeu este singura relatie care ne invesniceste,
ne da valoare infinita si viata eterna. Tocmai pentru ca suntem facuti
nu pentru a face umbra pamantului, ci pentru a fi partasi la fericirea
cereasca si slava vesnica a Sfintei Treimi, cea dintai si cea mai de
pret lucrare este cultivarea legaturii noastre vii cu
Dumnezeu-Creatorul. Ea se cultiva prin ascultarea cuvantului lui
Dumnezeu si intelegerea sensurilor duhovnicesti ale Cuvantului divin in
viata noastra proprie, pentru a incepe inca din lumea aceasta comuniunea
cu Dumnezeu Cel Vesnic. Iisus spune Martei: “Maria partea cea buna si-a
ales”, adica partea esentiala, baza sau temelia vietii, legatura vie a
omului cu Dumnezeu.
Asadar, Mantuitorul Iisus Hristos corecteaza si lumineaza pe Marta, ca
sa nu devina roaba a preocuparilor pentru lucrurile limitate si
trecatoare. Hrana trupeasca este necesara pentru vietuirea biologica,
dar hrana sufleteasca sau comuniunea omului cu Dumnezeu in rugaciune, in
ascultarea si implinirea voii Lui este hrana pentru suflet. Sufletul
persoanei umane nu poate fi umplut cu ceva material, limitat si
trecator, ci numai cu prezenta Cuiva, cu prezenta lui Dumnezeu Cel
nelimitat si vesnic, Care, iubire fiind, l-a facut pe om dupa chipul
Lui, pentru comuniune eterna cu El.
“Maria care a ales partea cea buna” se aseamana cu Maria, Maica Domnului,
ce a ascultat Cuvantul lui Dumnezeu, L-a nascut si L-a aratat lumii,
iar la nunta din Cana Galileii a spus oamenilor prezenti acolo: “Faceti
orice va va spune El” (In. 2, 5). Aceasta este predica ei, a Maicii
Domnului, care nu rosteste o predica paralela, nici concurenta cu
predica lui Hristos, deoarece ea Il arata lumii pe Fiul ei: “Faceti
orice va va spune El” (In. 2, 5). Intrucat Maica Domnului asculta
Cuvantul lui Dumnezeu, Il naste si Il arata lumii, ea devine icoana
Bisericii in care locuieste tainic Hristos si este propovaduit Hristos
pentru mantuirea lumii.
Crestinul naste duhovniceste pe Hristos prin virtuti si fapte bune
In acest sens, Sfintii Parinti ai Bisericii arata ca Maica Domnului este icoana Bisericii si modelul vietii crestinului. Sfantul Maxim Marturisitorul
(†662), de pilda, ne spune ca sufletul crestinului trebuie sa fie
fecioara si mama, adica fecioara prin curatia lui si prin credinciosia
lui fata de Dumnezeu, iar, mama prin nastere de virtuti, ca bunatatea,
smerenia, sfintenia, milostenia.
Dupa modelul vietii Fecioarei Maria, Maica Domnului, trebuie si noi sa
ne straduim sa avem suflet de fecioara, pastrand dreapta credinta si
suflet de maica prin savarsirea de fapte bune. Daca sufletul nostru este
plin de iubirea lui Hristos, el naste si cultiva virtuti si fapte bune.
Daca zidim biserici, crestem copii in credinta, ajutam pe cei saraci,
batrani, bolnavi, orfani si umiliti, atunci sufletul nostru devine mama
sau nascator de virtuti si implinitor al poruncilor lui Hristos dupa
chipul Maicii Domnului care a nascut ca om pe Dumnezeu-Cuvantul si L-a
aratat lumii.
Nu putem sa cinstim pe Fiul si sa uitam pe Maica Sa
Reamintim faptul ca Evanghelia de astazi este citita nu doar pentru a
arata o asemanare intre Maria, sora Martei si a lui Lazar, si Maria,
Maica Domnului Hristos, ci si pentru a ne arata ca cinstirea Maicii
Domnului este o lucrare binecuvantata a poporului dreptcredincios.
Evanghelia care se citeste la sarbatoarea Bunei-Vestiri a Intruparii
Domnului Hristos ne arata ca cinstirea Maicii Domnului este inceputa de
Arhanghelul Gavriil cand i s-a inchinat Fecioarei Maria, adica a facut o
plecaciune in fata ei si a zis: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei” (Lc. 1, 28). Iar
Fecioara Maria a ramas mirata de acest gest, intrebandu-se: “Ce fel de
inchinaciune poate sa fie aceasta?” (Lc. 1, 29).
Deci, tot in Evanghelia dupa Sfantul Apostol Luca, avem marturia ca ingerii au cinstit-o mai intai pe Fecioara Maria, Maica Domnului, si apoi oamenii.
In Evanghelia de astazi se spune ca o femeie din popor cand L-a auzit pe
Iisus vorbind s-a gandit la Mama Lui care L-a nascut ca om. Desi Maica
Domnului nu era prezenta atunci langa Iisus, totusi femeia din popor,
auzind cuvintele Lui pline de har si de adevar, a fericit-o pe ea, pe
Maica Domnului.
Femeia aceasta, ca un mare dascal anonim din popor, ne invata pe toti ca
nu putem sa cinstim pe Fiul si sa uitam pe Mama Sa, nu putem sa-L
ascultam pe El fara sa o fericim pe ea. Din acest motiv, Biserica
Ortodoxa nu desparte, in cultul ei liturgic, pe Fiul de Mama Sa, pentru
ca toata cinstirea ei vine din calitatea ei de Mama a lui Hristos,
Mantuitorul lumii, adica din calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu.
Maica Domnului are in calendarul ortodox noua zile de pomenire, din care
cinci sunt inscrise cu cruce rosie in calendar.
Asadar, Evanghelia sarbatorii de azi ne invata ca prima lucrare a
noastra trebuie sa fie cultivarea legaturii noastre vii cu Dumnezeu prin
rugaciune, ascultarea Evangheliei, implinirea poruncilor lui Hristos si
fapte bune, iar impreuna cu aceasta trebuie sa cinstim pe Maica
Domnului ca fiind nedespartita de Fiul ei, Mantuitorul nostru Iisus
Hristos.
Intrarea in Biserica a Mariei – icoana a pregatirii noastre pentru sarbatoarea Nasterii Domnului
Sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
a fost instituita in secolul al VIII-lea, ca o necesitate practica,
deoarece incepand cu secolul al V-lea in Apus si al VI-lea in Rasarit
s-a raspandit practica observarii Postului Nasterii Domnului ca perioada
de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului sau a Craciunului.
Prin urmare, Biserica a stabilit ca in ziua de 21 noiembrie a fiecarui
an, adica in ziua a saptea de la inceputul Postului Craciunului (care
incepe la data de 15 noiembrie), sa avem o sarbatoare a Maicii Domnului.
Aceasta sarbatoare este numita Intrarea in Biserica sau in Templu a
Maicii Domnului si ne aminteste de pregatirea duhovniceasca a Fecioarei
Maria, timp de doisprezece ani, de la varsta de trei ani pana la varsta
de cincisprezece ani, in Templul din Ierusalim. Templul avea si o scoala
de crestere si educatie a fetelor in credinta si in activitati
practice. Scoala era condusa de femei vaduve si evlavioase, care se
ingrijeau de confectionarea si curatirea vesmintelor de la Templu si de
mentinerea frumusetii lacasului sfant din Ierusalim. Aceste femei
evlavioase, intelepte si harnice, erau educatoare sau profesoare care
ajutau fetele de la
Templu sa cultive rugaciunea si munca, sa creasca duhovniceste in
ascultare, smerenie si grija pentru intretinerea obiectelor si
vesmintelor sfinte de la Templu.
In aceasta scoala duhovniceasca vine Fecioara Maria, fiind adusa la
Templu de parintii ei inaintati in varsta, Ioachim si Ana, intrucat
fiica lor era darul lui Dumnezeu si rodul rugaciunii lor si, ca atare,
ea trebuia sa creasca in rugaciune si sfintenie.
Maica Domnului, Templu viu al Arhiereului Hristos
Potrivit Sfintei Traditii, Fecioara Maria este primita la Templu de
preotul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care, inspirat fiind
de Duhul Sfant, si-a dat seama ca ea este o fiinta binecuvantata de
Dumnezeu pentru a implini o lucrare sfanta.
In mod exceptional, Fecioara Maria nu a fost dusa doar in Sfanta, locul
unde slujeau preotii, ci si in Sfanta Sfintelor, in locul cel mai sfant
al Templului. De fapt, asa cum se spune in Apostolul care se citeste la
aceasta sarbatoare, Templul avea trei incaperi, una pentru popor, a doua
pentru preoti, care se numea Sfanta, iar a treia incapere era Sfanta
Sfintelor, unde intra o data in an Marele Preot sau Arhiereul, pentru a
rosti o rugaciune speciala. Insa, atat Templul, cat si Marele Preot din
Vechiul Testament erau o preinchipuire sau o prefigurare a Persoanei si
lucrarii viitoare a lui Hristos Arhiereul Vesnic. De aceea, Mantuitorul a
zis iudeilor: “Daramati acest templu si in trei zile Eu il voi ridica”
(In. 2, 19), referindu-Se profetic la trupul Sau care, dupa rastignire
si moarte, va invia a treia zi. Deci, Templul din Ierusalim Il
preinchipuia pe El, pe Mesia-Hristos, iar Arhiereul de la Templu Il
preinchipuia tot pe Hristos, intrucat El este Arhiereul Vesnic, ceresc.
Iar Fecioara Maria intra in Templul din Ierusalim spre a creste, timp de
12 ani, in sfintenie, intrucat va deveni Biserica vie sau Templu viu al
lui Dumnezeu-Cuvantul Care Se va naste din ea ca om. Pornind de la
aceasta semnificatie a sarbatorii de astazi, Biserica ne indeamna sa ne
pregatim pentru sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul, pentru ca
in sufletul nostru si in casa noastra sa Se nasca duhovniceste
Hristos-Domnul prin harul Duhului Sfant, deoarece unde este prezent
Duhul Sfant, acolo este prezenta intreaga Sfanta Treime, iar
Hristos-Domnul Se arata lucrator in viata noastra prin iubire milostiva
si viata sfanta.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu ca sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
sa fie pentru noi toti o lumina calauzitoare in Postul Nasterii
Domnului si o chemare la cresterea copiilor in credinta, rugaciune si
fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi si pentru a noastra mantuire.
Sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
