“In cea de-a opta zi de la Nasterea Sa, Hristos a primit taierea imprejur, asa cum era prevazut in Legea Vechiului Testament. Pentru ca S-a nascut si a trait intr-un anumit mediu, El a respectat toate randuielile si obiceiurile de atunci. Taierea imprejur trebuie sa fie interpretata neaparat in cadrul teologiei chenozei pe care Hristos si-a asumat-o pentru mantuirea neamului omenesc.
De vreme ce Sfintii Parinti au stabilit ca Nasterea Domnului sa fie sarbatorita pe 25 decembrie, firesc a fost ca Taierea imprejur, care a avut loc dupa opt zile, sa fie praznuita pe 1 ianuarie, adica la exact opt zile de la Nastere. Troparele din ziua acestei sarbatori redau insemnatatea teologica a taierii imprejur. Unul dintre acestea, care este destul de cunoscut, spune:
Asa cum, din mila si din dragoste de oameni, Hristos a primit infasarea in scutece, la fel a primit si taierea imprejur dupa trup. Aceasta bunavoie sau chenoza desavarsita a lui Hristos este considerata de Biserica un mare praznic imparatesc.
1 (Taierea imprejur – porunca data lui Avraam)
Taierea imprejur este taierea “circulara a partii superioare a madularului barbatesc“. Ea avea loc in cazul fiecarui copil de parte barbateasca, pentru ca fusese stabilita inca de la inceputuri, printr-o porunca data de Dumnezeu lui Avraam. Fragmentul corespunzator din Vechiul Testament este urmatorul:
“toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi. In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca… sa se taie imprejur in ziua a opta” (Facerea 17, 10-12).
Aceeasi porunca a fost repetata si lui Moise:
“Iar in ziua a opta se va taia pruncul imprejur” (Leviticul 12, 3).
Vorbindu-le odata iudeilor, Hristos le-a adus aminte ca taierea imprejur a fost data lui Moise, dar a existat si inainte de el:
“Moise v-a dat taierea imprejur, nu ca este de la Moise, ci de la parinti, si sambata taiati imprejur om” (Ioan 7, 22).
Taierea imprejur era legata de cucernicia fata de Dumnezeu si de tinerea Legii, fiind semnul unui israelitean curat, in vreme ce omul spurcat si necinstitor era denumit prin cuvantul preput, care era semnul celui netaiat imprejur. Asadar, taierea imprejur si netaierea imprejur erau doua notiuni si doua practici opuse, care ii desemnau pe iudei, respectiv pe idolatri.
Ceremonia taierii imprejur era o practica dureroasa, mai ales atunci cand se facea cu mijloacele acelei vremi. Instrumentele taierii imprejur erau cutitul, briciul si piatra ascutita. Astfel, pentru ca sa-si taie imprejur copilul, Sefora a folosit o piatra taioasa. “Sefora, luand un cutit de piatra, a taiat imprejur pe fiul sau” (Iesirea 4, 25). De asemenea, este cunoscut faptul ca Iosua Navi a facut “cutite ascutite de cremene si a taiat imprejur pe fiii lui Israel” (Iosua Navi 5, 3).
Dupa cum ne dam seama, taierea imprejur era o practica dureroasa, care provoca hemoragie. Si, daca ne gandim ca ea avea loc asupra unui prunc care abia se nascuse, intelegem atat durerea lui, cat si cea a parintilor care faceau taierea imprejur si vedeau zbaterea copilului lor.
2
(Semn al legamantului si cu continut teologic)
Taierea imprejur nu avea numai un scop igienic, ci si un profund continut teologic si o importanta fundamentala. Tocmai sub acest aspect, ea era diferita de taierea imprejur care se facea la alte popoare, ca de exemplu la egipteni sau la arabi si mahomedani. Unii dintre ei, precum mahomedanii, au preluat circumcizia din Vechiul Testament si din poruncile lui Moise, insa aceasta taiere imprejur a lor nu avea un continut anume. Sfantul Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, spune ca multe popoare, cum ar fi idolatrii, si preotii egiptenilor, saracinii, ismaelitii (mahomedanii), samaritenii, iudeii si omiritii, aveau taierea imprejur, dar cei mai multi dintre ei nu o faceau pentru legea lui Dumnezeu, ci “dintr-un anumit obicei“.
Cuvantul lui Dumnezeu catre Avraam, prin care s-a consfintit taierea imprejur, arata motivul principal al acestei practici. Dumnezeu a spus:
“si aceasta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi” (Facerea 17, 11).
Asadar, este vorba despre un legamant al lui Dumnezeu cu oamenii Lui sau despre testament. Un asemenea legamant trebuia sa fie intarit prin sange, lucru intalnit si in Noul Testament, pentru ca noul legamant al lui Dumnezeu cu oamenii se pecetluieste cu sangele lui Hristos.
Taierea imprejur era semnul recunoasterii cuiva ca apartinea poporului lui Dumnezeu, “incat poporul ales este insemnat“. Potrivit exegetilor, taierea imprejur nu era prin ea insasi un testament, ci numai semnul testamentului si al legamantului.
Aceasta practica functiona ca o reamintire a faptului ca israelitenii trebuiau sa ramana in cucernicia fata de Dumnezeu pe care o avusesera parintii lor si in neamestecare trupeasca cu idolatrii si cu alte popoare. In acest fel, se impiedica amestecarea neamului dar mai ales, se evita consecinta acestui lucru, care era denaturarea credintei revelate. Sfantul Epifanie spune ca taierea imprejur era ca o pecete pe trup, ca o reamintire si ca un legamant ca vor ramane “in cucernicia parintilor lor“. Asadar, israelitenii primitori ai taierii imprejur trebuiau sa ramana in neamul lor si in credinta in adevaratul Dumnezeu.
In plus, taierea imprejur era o preinchipuire a Botezului care avea sa fie introdus la timpul potrivit prin intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul, pentru ca, in realitate, Botezul este taierea imprejur a inimii, dupa cum vom vedea in continuare.
3
(Taierea imprejur legata de punerea numelui)
Hristos a primit aceasta practica dureroasa imediat dupa Nasterea Sa. Descrierea ceremoniei taierii imprejur a lui Hristos se pastreaza in cuvinte putine, in Evanghelia dupa Luca. Sfantul Evanghelist scrie:
“Si cand s-au implinit opt zile, ca sa-L taie imprejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de inger, mai inainte de a Se zamisli in pantece” (Luca 2, 21).
Din aceasta prezentare saraca in informatii vedem ca ceremonia taierii imprejur era strans legata de punerea numelui, pentru ca atunci I s-a dat numele Iisus, care inseamna mantuitor.
[…]
Taierea imprejur, care a avut loc in cea de-a opta zi si era legata si de punerea numelui, a trecut in crestinism sub forma slujbei “pentru pecetluirea copilului si punerea numelui in cea de-a opta zi de la nastere“. Miezul slujbei este o rugaciune minunata pe care preotul o citeste pruncului in fata usilor bisericii. Desigur, pruncul este adus de moasa sau de o ruda, nu de catre mama, care va intra in biserica abia in cea de-a patruzecea zi de la nastere.
Cert este faptul ca, fiind om, prin taierea imprejur, Hristos a suferit o mare durere. Aceasta arata toatala aplecare a lui Dumnezeu spre neamul omenesc. Unul dintre troparele sarbatorii spune:
“Legea plinind, Facatorul Legii, cu trupul, astazi, de bunavoie, Se taie imprejur, taiere facand iernii pacatului“.
4
(Cauzele pentru care Hristos a primit Taierea imprejur)
Dupa ce am vazut valoarea teologica a taierii imprejur, pe care Dumnezeu a lasat-o in Vechiul Testament, si faptul ca Insusi Hristos a primit taierea imprejur, trebuie sa ne referim si la cauzele pentru care Hristos S-a taiat imprejur.
Mai intai, prin primirea taierii imprejur, Hristos a aratat ca El Insusi a dat Legea Vechiului Testament si de aceea, trebuia si El sa o respecte. Hristos nu a venit ca sa desfiinteze legea, ci sa o respecte si, desigur, sa o implineasca. Asadar, Hristos a implinit Legea fara sa o incalce. In acest mod, El ne-a aratat ca si noi trebuie sa tinem legea lui Dumnezeu, care are ca scop mantuirea noastra.
In al doilea rand, dupa cum am subliniat, taierea imprejur a arata in mod concret ce a insemnat de fapt chenoza Fiului lui Dumnezeu Cuvantul. Desigur, chenoza are legatura mai ales cu intruparea, prin faptul ca Dumnezeul cel nezidit a luat fire omeneasca zidita. Dar golirea si desavarsita smerire a lui Dumnezeu se pot vedea si din taierea imprejur, de vreme ce Hristos a binevoit sa primeasca aceasta incercare grea.
In plus, Hristos a primit taierea imprejur ca sa arate ca a luat fire omeneasca adevarata. Acest lucru este deosebit de important, pentru ca in vechea Biserica aparuse o erezie care se numea dochetism si care sustinea ca Hristos nu a luat fire omeneasca adevarata, adica trup omenesc adevarat, ci un trup presupus sau inchipuit. Aceasta idee a dus la concluzia ca Hristos nu S-a rastignit pe Cruce, de vreme ce nu avea trup adevarat, ci numai i-a pacalit pe iudei. Numai ca o asemenea viziune nu ii mantuieste pe oameni. Cum poate omul sa se mantuiasca daca Hristos nu a luat fire omeneasca adevarata? De aceea, dupa cum spune Sfantul Epifanie, Hristos a fost taiat imprejur ca sa arate ca “intr-adevar, a luat trup”.
De asemenea, taierea imprejur a lui Hristos a aratat ca trupul pe care Il avea nu era de o fiinta cu Dumnezeu. In Hristos, ziditul s-a unit cu neziditul. Firea omeneasca este zidita, in vreme ce firea dumnezeiasca este nezidita. Pentru ca s-a indumnezeit prin Dumnezeirea Cuvantului, trupul s-a unit cu Dumnezeu, dar nu a fost de aceeasi fiinta cu Dumnezeu. Aceasta inseamna ca trupul lui Hristos este izvor al harului necreat al lui Dumnezeu, dar nu are aceeasi fiinta cu Dumnezeirea.
Mai mult decat atat, Hristos S-a taiat imprejur pentru a-i invata pe oameni ca taierea imprejur, pe care El Insusi a dat-o iudeilor, a fost in slujba neamului omenesc si a pregatit terenul pentru venirea Sa (Sfantul Epifanie). Asadar, taierea imprejur nu era o ceremonie inutila, fiindca prin ea israelitii au ramas credinciosi legii lui Dumnezeu si L-au asteptat pe Mesia.
Hristos a primit taierea imprejur pentru ca ea a fost modelul si preinchipuirea taierii imprejur nefacuta de mana omeneasca adica a sfantului Botez. Potrivit spuselor Sfantului Ioan Damaschin, taierea imprejur a fost chipul Botezului. Daca prin taierea imprejur se indeparta o parte nefolositoare a trupului, prin sfantul Botez indepartam pacatul, care nu este o stare fireasca, ci o murdarie. Atunci cand Sfantul Ioan Damaschin vorbeste despre pacatul care se indeparteaza, el se refera la dorinta, dar desigur, nu la dorinta necesara, indispensabila, fara de care omul nu poate sa traiasca, ci la dorinta nefolositoare si la cea trupeasca. Botezul este taierea imprejur nefacuta de mana omeneasca, care nu il scoate pe om din mijlocul neamului sau, ci il deosebeste in interiorul neamului pe credincios de necredincios.
5
(La Sinodul Apostolic se hotaraste sa nu se mai taie imprejur)
In Biserica primara de dupa Cinecizecime s-a discutat despre masura in care prozelitii credintei crestine trebuiau sa primeasca si ei circumcizia. Primii crestini gandeau ca, de vreme ce Vechiul Testament era inaintea Noului Testament, si idolatrii care veneau la credinta crestina trebuiau sa tine Legea veche, inclusiv in privinta taierii imprejur. Pentru a se clarifica aceasta problema, s-a intrunit Primul Sinod al Bisericii, care s-a numit Apostolic, in cadrul caruia s-au luat hotarari corespunzatoare, asa cum se mentioneaza in capitolul 15 din Faptele Apostolilor.
Problema a aparut atunci cand iudeii crestin “invatau fratii ca: Daca nu va taiati imprejur dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti” (Fapte 15, 1). Acest lucru a iscat razvratiri si discutii indelungate si, asa cum se spune, unii dintre cei proveniti din clasele fariseilor cereau ca prozelitii sa se taie imprejur si sa tina legea lui Moise (Fapte 15, 5).
La acest Sinod Apostolic au vorbit Apostolii Petru, Varnava si Pavel, alaturi de Iacov, fratele Domnului. Hotararea Sinodului a fost ca cei dintre neamuri care vin la credinta crestina sa nu se taie imprejur, ci sa se pastreze pe ei curati si sa se fereasca de jertfele idolilor, de sange, de animale sugrumate si de desfrau. Hotararea care s-a facut cunoscuta crestinilor prin scrisoare spunea:
“Parutu-s-a Duhului Sfant si noua sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare: sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine faceti” (Fapte 15, 28-29).
Logica acestei hotarari consta in faptul ca, de vreme ce taierea imprejur a fost modelul si preinchipuirea sfantului Botez si a pregatit poporul pentru venirea lui Hristos, in noile conditii nu mai era nevoie ca ea sa existe. Poruncile Legii Vechiului Testament care sunt legate de stradania pentru curatirea trupului si a sufletului de pacat si care presupun libertatea personala a omului trebuie sa fie pastrate, insa taierea imprejur, care nu are legatura cu indepartarea pacatului si cu lupta de curatire a sufletului, poate sa fie desfiintata, pentru ca a fost inlocuita, plinita si desavarsita prin Botez.
6
(Apostolul Pavel se lauda cu primirea Crucii lui Hristos)
Intre aceste coordonate se incadra invatatura Sfantului Apostol Pavel, care si-a asumat responsabilitatea de a infatisa catre neamuri hotararea Sinodului Apostolic si teologia acestei hotarari. In continuare, vom prezenta cateva repere din invatatura Apostolului legata de aceasta problema.
Abordand chestiunea legat de faptul ca iudeii crestinati ii obligau pe crestini proveniti dintre neamuri sa primeasca taierea imprejur, Sfantul Apostol Pavel spune ca ei fac acest lucru pentru ca sa fie laudati de ceilalti iudei si sa nu fie prigoniti pentru Crucea lui Hristos, adica pentru credinta in Hristos Care S-a intrupat si a inviat (Gal. 6, 12-13). Sfantul Apostol spune categoric ca el se lauda cu Crucea lui Hristos, prin care se plamadeste o noua zidire.
“Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua” (Gal. 6, 15).
Prin intruparea Sa, Hristos a creat o noua ordine si a adus o viata noua.
De altfel, taierea imprejur nu are valoare prin ea insasi daca nu este legata de credinta in Dumnezeu. Cu o abilitate interpretativa uimitoare, Apostolul Pavel a subliniat ca taierea imprejur nu e de nici un folos daca nu este insotita de respectarea legii. In mod corespunzator, daca cel netaiat imprejur pazeste indreptarile legii se va socoti ca si cum ar fi fost taiat imprejur (Rom. 2, 25-26). De asemenea, Sfantul Apostol se refera si la oamenii care provin dintre circumcisi, dar care au multe patimi. Despre acestia, el spune:
“multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea imprejur“ (Tit. 1, 10).
Spre deosebire de cei care se laudau cu primirea taierii imprejur, Apostolul Pavel se lauda cu primirea Crucii lui Hristos si, desigur, cu semnele lui Hristos pe care le poarta pe trup.
“Eu port in trupul meu semnele Domnului Iisus” (Gal. 6, 17).
7
(Faptele legii nu il indumnezeiesc pe om)
In capitolul doi al Epistolei catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel se gaseste un fragment foarte important, in care este analizata lucrarea harului lui Dumnezeu prin faptele Legii, intre care taierea imprejur are un loc principal. Vom expune pe larg acest fragment, pentru a intelege gandirea Sfantului Apostol in legatura cu tema taierii imprejur.
Sfantul Apostol Pavel face o analiza teologica a taierii imprejur, dupa un incident pe care l-a avut cu Apostolul Petru, care a fost inteles gresit pentru ca incerca sa se poarte cu discretie, spre a nu-i scandaliza nici pe cei circumcisi, nici pe cei dintre neamuri.
Inca de la inceput, Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu l-a ales pe el sa propovaduiasca Evanghelia intre neamuri, dupa cum Insusi Dumnezeu l-a trimis si pe Apostolul Petru ca sa raspnandeasca cuvantul Evangheliei printre cei taiati imprejur:
“vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur, caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si in mine la neamuri” (Gal. 2, 7-8).
Dupa ce prezinta incidentul pe care l-a avut cu Apostolul Petru in Antiohia, concluzioneaza:
“Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza prin faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indreptam din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii nimeni nu se va indrepta” (Gal. 2, 15-16).
La indreptarea omului nu contribuie Legea si faptele acesteia. In intreaga gandire a Sfantului Apsotol Pavel, ca si in viata Bisericii, indreptarea este legata de renasterea omului, de limpezirea gandului, de iluminare si de indumnezeire. Asadar, nu este vorba despre o indreptare omeneasca emotionala, ci despre unirea cu Dumnezeu. Prin urmare, Sfantul Apostol foloseste termenul de indreptare cu sensul de indumnezeire. Faptul ca aceasta este ceea ce a vrut el sa spuna, rezulta, din cuvantul pe care il rosteste in continuare:
“M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2, 20).
Legea si faptele Legii, ca de exemplu taierea imprejur, nu-l indumnezeiesc pe om, pentru ca indumnezeirea se poate savarsi numai in Hristos. Mantuirea si indumnezeirea omului s-au dus la indeplinire prin intruparea Cuvantului. De altfel, toate legiuirile si toate faptele Legii din Vechiul Testament au fost date doar ca o consecinta a caderii lui Adam, cu scopul de a-i pregati pe oameni pentru intruparea lui Dumnezeu Cuvantul si de aceea intruparea a fost voia anterioara a lui Dumnezeu, nu voia posterioara. Indumnezeirea nu se obtine prin respectarea exterioara a Legii, ci prin comuniunea cu Persoana Dumnezeului-Om Hristos. Daca era posibil ca Legea sa mantuiasca, nu ar mai fi fost nevoie de intrupare.
Prin cele spuse, nu anulam Legea lui Dumnezeu si nici nu suntem antinomici, dar trebuie sa subliniem faptul ca scopul Legii si al lucrarilor ei, intre care se afla si taierea imprejur, a fost pregatirea poporului pentru intruparea lui Hristos, prin faptul ca legea s-a facut medicament tamaduitor pentru curatirea de patimi a inimii omului. Asadar, legea curata, dar pentru ca omul sa ajunga la iluminare si la slava este nevoie de credinta in Iisus Hristos, adica de comuniune cu Dumnezeu-Om Hristos. De aceea, Sfantul Apostol Pavel intreaba:
“din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?” (Gal. 3, 2).
In concluzie, faptele Legii nu indrepteaza, adica nu il indumnezeiesc pe om, ci il curata si il pregatesc pentru primirea credintei in Hristos, adica pentru unirea cu Hristos si pentru dobandirea darurilor Sale. Asadar, indumnezeirea omului are loc prin legatura vie cu Hristos. Acela care a fost curatit si iluminat si care l-a primit pe Hristos, facandu-se madular al Trupului Sau prin harul Duhului Sfant, nu are nevoie sa tina legea taierii imprejur.
De altfel, crestinii au primit o taiere imprejur nefacuta de mana omeneasca, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel:
“In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti” (Col. 2, 11-12).
Cu o alta ocazie, Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre “taierea imprejur a inimii in duh” (Rom. 2, 29).
8
(Taierea imprejur a Noului Testament in cuvintele Sfintilor Parinti)
Talcuind fragmentele din Sfanta Scriptura care vorbesc despre taierea imprejur cea adevarata si duhovniceasca, adica despre Botezul crestin, Sfintii Parinti ai Bisericii infatiseaza adevaruri teologice minunate.
Sfantul Epifanie invata ca taierea imprejur dupa trup l-a pregatit pe om si i-a slujit pana la Botez, care este taierea cea mare imprejur, caci prin el ne izbavim de pacate si ne pecetluim cu numele lui Dumnezeu. Punerea pecetii cu numele lui Hristos este recunoasterea ca Ii apartinem.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, daca taierea imprejur dupa trup ii despartea pe israeliteni de neamuri, cu atat mai mult aceasta despartire are loc prin sfantul Botez, care ii deosebeste pe credinciosi de necredinciosi. Asadar, se numesc credinciosi cei care s-au botezat si care isi reinnoiesc harul primit la Botez.
Dupa cum invata Sfantul Chiril al Alexandriei, taierea imprejur din Vechiul Testament nu desfiinta moartea, lucru care se schimba prin taierea imprejur a Noului Testament. Cu adevarat, omul intrat in Biserica prin sfantul Botez se face madular al Trupului inviat al lui Hristos si in acest fel, moartea duhovniceasca este desfiintata si exista certitudinea invierii mortilor. Dupa Botez, moartea trupeasca ramane, insa numai pentru ca pacatul sa fie omorat.
Sfantul Ioan Damaschin spune ca taierea imprejur este lasarea la o parte a placerii trupesti si a dorintelor nefolositoare si zadarnice. Prin urmare, Botezul este strans legat de viata ascetica, prin care omul se elibereaza de sub stapanirea patimilor. In acest caz, nu mai este vorba despre taierea imprejur dupa trup sau despre indepartarea unei parti a trupului, ci despre taierea imprejur si schimbarea la fata a dorintelor sufletului.
Din invatatura Sfantului Maxim, intelegem ca si retezarea legaturilor irascibile dintre suflet si trup este tot o taiere imprejur. Sufletul este legat si unit cu trupul, dar nu aceasta legatura trebuie taiata, ci legatura irascibila, adica legatura care se face intre suflet si trup prin intermediul pacatelor.
Cuvintele Sfintilor Parinti arata ca taierea imprejur a Noului Testament este interioara si duhovniceasca, pentru ca inseamna comuniunea omului cu Dumnezeu si incercarea de a mentine aceasta comuniune.
Dumnezeu a dat Legea Vechiului Testament pentru a pregati poporul pentru venirea lui Hristos. La inceputul Evangheliei sale, Sfantul Evanghelist Ioan spune:
“Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).
Asadar, Dumnezeu Cuvantul neintrupat a dat Legea prin Moise, pentru ca poporul sa fie vindecat si sa poata primi adevarul si harul care au venit in lume prin Dumnezeu Cuvantul intrupat, adica prin Hristos. Si Legea mozaica, din care facea parte taierea imprejur, a avut har, dar a fost vorba despre harul curatitor al lui Dumnezeu, nu despre cel iluminator si indumnezeitor.
Prin Hristos, dobandim nasterea duhovniceasca si adevarata infiere. Evanghelistul Ioan a subliniat:
“celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13).
Prin taierea imprejur, oamenii deveneau buni israeliteni, adica poporul ales al lui Dumnezeu. Insa prin Botez si prin viata in Hristos, oamenii devin copii ai lui Dumnezeu, dobandesc infierea dupa har si biruiesc moartea.
***
Asadar, taierea imprejur a lui Hristos a deschis calea spre taierea imprejur a inimii noastre. O viata ascetica, petrecuta aproape de sfintele Taine, ne face madulare ale Trupului lui Hristos. Prin urmare, smerirea lui Hristos devine pricina a ridicarii noastre”.
Septembrie 1994