Iubiti credinciosi, oare stim noi ce înseamna cuvântul sfânt? Stim noi ce spunem când zicem ca Dumnezeu e sfânt? Stim noi ce spunem când zicem ca un om oarecare e sfânt? Si stim si nu stim. Când zicem cuvântul sfânt ne gândim la ceva mai presus de lumea aceasta pentru ca Dumnezeu cel sfânt este mai presus de lumea aceasta, si sfintenia la fel, este mai presus de lumea aceasta.
Nu exista nici un cuvânt de pe pamânt asemanator cu cuvântul sfânt, sau nu exista nici un cuvânt prin care am putea arata noi ce este sfintenia. Si totusi zicem ca Dumnezeu este sfânt. Si totusi zicem despre anumiti oameni ca sunt sfinti. Ce întelegem noi prin asta? Întelegem, iubiti credinciosi, ca tot ce e sfânt în cer si pe pamânt e mai presus de lume si întelegem ca tot ce e sfânt în cer si pe pamânt e ceva pus de−o parte pentru Dumnezeu, când e vorba de îngeri, când e vorba de oameni, când e vorba de sfinti.
Suntem datori la o viata superioara, sfânta. Când pomenim sfintenia, când pomenim pe cei sfinti si sfintenia, avem datoria sa ne gândim si sa avem noi însine idealul de a fi sfinti, de a ne sfinti.
Asa de putin se gândesc oamenii ca trebuie sa fie sfinti! De ce? Pentru ca, de obicei, noi ducem o viata care nu ne apropie de sfinti, suntem pacatosi si stim ca suntem pacatosi si de aceea nu ne putem gândi ca pacatosi fiind am putea sa fim si sfinti. Si oare într−adevar pacatosii pot sa fie sfinti? Da, iubiti credinciosi, dar când nu mai sunt pacatosi, când au trecut de faza aceea în care pacatul stapâneste în inimile lor, numai atunci pot sa fie sfinti. Domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat o Biserica sfânta si a rânduit în Sfânta Biserica Sfintele Taine. De ce? Pentru sfintirea credinciosilor, nu ca sa ramâna credinciosii fara sfintire, ci sa devina sfinti, sa fie sfintiti de Dumnezeu. In Biserica întemeiata de Domnul nostru Iisus Hristos pentru sfintirea credinciosilor, noi marturisim în Crez: “Cred… întru una sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”. Cum e Biserica? Sfânta. Cum tre buie sa fie credinciosii? Sfinti.
Prin ce ne ajutam noi ca sa fim sfinti?
Prin slujbele dumnezeiesti, prin rânduielile Bisericii, prin Sfintele Taine, prin Sfânta Cuminecatura, prin Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care−L primim ca sa fim sfinti (“spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”, zicem noi când primim Trupul si Sângele Mântuitorului). La Sfânta Liturghie preotul se roaga pentru cei ce se împartasesc ca sa le fie Sfânta Impartasanie “ spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre împartasirea cu Sfântul Duh, spre plinirea împaratiei cerurilor, spre îndrazneala cea catre Tine”, iar nu “spre judecata sau spre osânda”. Ce altceva mai lucreaza Sfânta Impartasanie, Sfânta Euharistie? Ce lucreaza Trupul Si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos în viata credinciosilor? Trebuie sa lucreze o viata superioara, o viata sfânta. Dupa ce ne Împartasim cu dumnezeiestile Taine zicem: “Sa se umple gurile noastre cu lauda Ta, Doamne, ca sa laudam marirea Ta, ca ne−ai învrednicit pe noi a ne împartasi cu Sfintele, cele fara de moarte, cu preacinstitele si de viata facatoarele Tale Taine − si cerem ceva de la Dumnezeu − Întareste−ne pe noi întru sfintenia Ta; toata ziua sa ne învatam dreptatea Ta”. Daca ducem o viata de necredinciosi degeaba ne numaram la credinciosi, ca nu suntem.
A zis Domnul Hristos ca nu e nimeni care a lasat tata, sau mama, sau frati, sau surori, sau femeie, sau copii, sau tarina, sau capre pentru Mine si pentru Evanghelie, care sa nu ia însutit înca în veacul de acum, iar în cel ce va sa vie, viata vesnica.
Ce se spune−n cuvântul acesta? Sa negam relatiile de familie? Sa nu ne mai intereseze mama, sa nu ne mai intereseze tata, sa nu ne mai intereseze sotie, sa nu ne mai intereseze copii si asa mai departe? Nu, iubiti credinciosi! Ci, înseamna ca pe toate acestea trebuie sa le socotim inferioare fata de slujirea lui Dumnezeu, dar sa−I slujim lui Dumnezeu în conditiile pe care le avem. Parintele Arsenie –Dumnezeu sa−l odihneasca! − spunea, pe buna dreptate, ca acestea le lasi înainte de a le avea.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, prin rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor într−o credinta marturisitoare de Dumnezeu, într−o credinta care sa ne ridice mai presus de lumea aceasta; într−o nadejde care sa ne faca o legatura cu cele ce înca nu le vedem, dar în care credem; într−o iubire fericitoare si toate aceste sa ne ajute Dumnezeu sa le−nvelim în smerenie si vom fi atunci pe calea sfintilor si vom putea zice cu adevarat catre Dumnezeu: “întareste−ne pe noi întru sfintenia Ta, toata ziua sa ne învatam dreptatea Ta. Aleluia, Aleluia, Aleluia “. Amin!
Predici la duminicile de peste an – Arhim. Teofil ParaianSfântul