Având impresia că evoluţia speciilor este un fenomen real, unii filosofi si “teologi” au încercat să împace ideea teoriei evolutioniste cu învăţătura Bisericii despre Facerea lumii, astfel incat a aparut a apărut teoria evoluţionismul teist (sau creationismul progresiv), teorie ce sustine ca Dumnezeu a creat materia si legile universului, dar ca toate animalele, vegetatia si omul au evoluat in milioane de ani, de la o prima forma de viata.
Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:
1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu.
2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali.
3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice.
Spre exemplu il vom cita pe evoluţionistul teist Kalomiros care afirmă „la porunca lui Dumnezeu, peştii au început să iasă din mare pe uscat, târându-se, mergând pe aripioarele lor şi cu cozile lor, acum în afara apelor şi apoi din nou în ele, devenind reptile amfibii, luând diferite forme şi diferite dimensiuni. […] Unele din aceste reptile şi-au dezvoltat la porunca lui Dumnezeu în genele şi cromozomii lor, abilitatea manifestată în capacităţi zburătoare, devenind primele păsări.” [1] Iar despre om, afirmă următoarele: „Ca indivizi, nu venim oare la existenţă prin evoluţie? ” [2]
„Harul lui Dumnezeu ne-a făcut să urcăm treptele care ne-au dus din ţărână spre organismele unicelulare din apă, apoi spre trilobiţi, după care Dumnezeu a luat de mână o creatură goală şi tremurătoare, ce căuta hrană şi încerca să scape de fiarele sălbatice, şi a binecuvântat-o insuflându-i Duhul Vieţii Sale şi a făcut-o suflet spiritual viu, aşezând-o într-o grădină sădită anume pentru el.” [3]
Insa, impotriva tuturor acestor sustineri “teologice”, vom arata in continuare ca evolutionismul test este o erezie, intrucat contrazice flagrant revelatia Facerii lumii, relatata in Sfanta Scriptura, precum si invatatura Sfintilor Parinti despre aceasta.
Asadar, vom porni de la principiile sustinatorilor evolutionismului teist ce afrima ca nu exista nicio incompatibilitate intre teoria evolutiei si Facerea lumii revelata in Sfanta Scriptura, inaintand trei premise pe care acestia le accepta:
a) evolutia speciilor dintr-una in alta este un fapt real;
b) aceasta evolutie a avut nevoie de milioane de ani, asadar cele 6 zile ale facerii le putem interpeta alegoric ca ere geologice de milioane de ani;
c) Cuvintele Sfintei Scripturi, fiind insuflate de Duhul Sfant, sunt adevarate si nu se pot contrazice intre ele.
1. Teoria evolutiei sustine ca viata a aparut pentru prima data in apa, adica in “oceanul primordial”, dar Sfanta Scriptura arata ca primele forme de viata au fost facute in ziua a treia, insa pe pamant si nicidecum in apa, fiind vorba de plante: “Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.”
2. Teoria evolutiei sustine ca toate vietuitoarele de pe pamant isi au stramosi comuni in animalele din apa. Tot aceasta teorie sustine ca stramosii pasarilor sunt animalele de pe pamant, fie dinozauri de prada bipezi, fie “stramosi reptilieni”. Insa Cartea Facerii contrazice din nou aceasta teorie a ordinii aparitiei vietuitorelor pe pamant, intrucat Dumnezeu a facut toate fiintele marine si toate pasarile pamantului in ziua a 5-a si abia in ziua a 6-a Dumnezeu aduce la viata animalele pamantului. Daca zilele facerii ar putea fi interpretate ca milioane de ani, intrebam cum au putut aparea pasarile dupa modelul evolutionismului teist, fara sa existe vreo incompatibilitate cu revelatia facerii care arata ca pasarile existau inainte de a exista animalele tereste?
3. Daca zilele Facerii ar putea fi interpretate alegoric, ca milioane de ani, venind astfel in sprijinul teoriei evolutioniste ce afirma ca omul are un stramos comun cu maimuta (primate), atunci aceasta ar insemna ca:
A. Adam a avut ca stramos comun un animal, nefiind cu nimic mai presus de celelalte animale, cel putin intr-un stadiu initial.
B. Femeia nu a fost luata neaparat din coasta barbatului ci ar fi putu fi si ea sa fie un “hominid” separat ca si barbatul.
Ca urmare a acestor presupuneri nu se mai poate sustine ca Dumnezeu a „suflat” suflare vie peste tarana luata din pamant asa cum relateaza Biblia, si nu se poate sustine nici ca omul este chip si asemanare cu Dumnezeu, intrucat o primata sau oricare animal existent pe lumea aceasta nu are Chipul si Asemanarea cu Dumnezeu. Asadar, dupa aceste presupuneri inaintate de adeptii teoriei evolutionismului teist, ramane sa se concluzioneze ca Dumnezeu ar fi insuflat chipul si asemanarea Sa peste un astfel de “stramos” al omului. Insa aceasta afirmatie este lipsita de orice temei teologic.
Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Si a luat Dumnezeu tarana din pamant si l-a facut pe Om. Iata ca din acest pasaj rezulta clar ca Dumnezeu nu l-a facut pe om dintr-un animal deja existent, ci l-a facut aparte pentru toate cele care erau deja facute: “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”
4. Daca toata diversitatea creatiei a aparut in urma unui proces evolutiv inseamna ca moartea este un proces natural, iar nu o consecinta a pacatului stramosesc care a afectat toata creatia. Rezulta din aceasta ca moartea, suferinta şi stricăciunea ar fi existat în lume înainte de păcatul lui Adam, si-atunci nu păcatul ar fi cauza morţii si a suferintei, ci Dumnezeu care ar fi facut ca lucrurile sa fie asa. Ar insemna ca Dumnezeu nu a facut o lume perfecta si fara suferinta, ci una plina de durere. Insa Sf. Scriptura relateaza si intareste de nenumarate ori ca lumea la inceput era “buna foarte” iar singura cauza a mortii si stricaciunii in lume este doar pacatul:
“Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.” (Facere 1 :31)
“Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
“De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el”
“Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.”
5. Daca evolutia speciilor dintr-una in alta ar fi un proces real si continuu in timp, iar omul s-ar trage dintr-un stramos comun cu maimuta, atunci nu mai putem spune ca exista o fire deplina si mereu aceeasi pentru toate vietuitoarele de pe pamant, deci nu mai exista o fire omeneasca deplina si mereu aceeasi, la toti oamenii si in toate vremurile, pe care Dumnezeu Fiul a luat-o pentru mantuirea si indumnezeirea noastra. Aşadar, acceptarea evoluţionismului înseamnă negarea întrupării Fiului lui Dumnezeu ca om pentru totdeauna, pentru ca omul ar insemna ca are posibilitatea de a se transforma si el in alta specie, sub influienta factorilor de mediu. A susţine că există evoluţie înseamnă a nega faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om deplin.
6. Admitand ca exista o evolutie a speciilor dintr-una in alta, nu se mai poate afirma ca “a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului”, asa cum relateaza Sf. Scriptura caci daca evolutia este un proces continuu, atunci Adam nu a pus nume tuturor vietuitoarelor de pe pamant pe care le-a facut Dumnezeu, intrucat ar mai fi avut sa apara multe alte specii noi din cele deja existente, dupa moartea lui. Dar lucrul acesta arata iarasi incompatibilitatea relatarilor din Sf Scriptura fata de teoria evolutiei teiste, teorie care imprumuta toate premisele si concluziile din teoria evolutiei ateiste, cu singura exceptie ca admite un dumnezeu care a initiat si condus procesul evolutiv, activ si astazi.
7. De vreme ce adepții evoluționismului teist susțin că zilele facerii pot fi interpretate alegoric ca milioane de ani, iar multe specii de viețuitoare au dispărut definitiv de la o eră la alta, înseamnă ca versetul 26, cap. 1 din textul Facerii este lipsit de temei în ceea ce privește înstăpânirea omului peste toată creația: “Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!“”. Așadar, omul nu a nu a primit în dar pământul, cu tot ceea ce a fost adus la existență pe el, ca pe ceva nou, întrucât conform teoriei evoluției, multe specii de animale și păsări au căzut pradă extincției mai înainte de apariția omului.
8. Daca zilele facerii ar fi intr-adevar milioane de ani, inseamna ca porunca a IV-a din decalog este cu totul lipsita de temei teologic, intrucat ziua Domnului de odihna nu ar mai fi o simpla zi, ci milioane de ani de “odihna”.
Insa Moise primeste direct de la Dumnezeu cele 10 porunci, dintre care porunca respectarii zilei de odihna a Domnului isi are ca temelie directa ziua a 7- a de la Facerea lumii: “Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.”
Concluzie: Evolutionismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evolutioniste ce incearca sa ascunda ateismul si relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere stiintific este o incercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, in planul creatiei.
Sustinatorii evolutionismului teist nu sunt constienti de faptul ca toata invatatura lor despre evolutie isi are radacina in teoria evolutionismului ateist (naturalismul), si ca orice lucru care isi are temelia intr-o minciuna nu poate fi decat o minciuna cel putin la fel de mare, oricat ar fi de poleita cu citate biblice scoase din context.
Iata, acesta este absurdul celor care vor sa lipeasca minciuna cu adevarul, adica filozofia evolutionismului cu adevarul revelat din Sf. Scriptura.
——————————————————————————————
[1] Alexandros Kalomiros, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 18. Comentariu: Kalomiros nu prezintă învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci încearcă să argumenteze evoluţionismul teist prin interpretarea greşită a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
[2] Ibidem, p. 30.
[3] Ibidem, p. 40. Comentariu: După părerea lui Kalomiros, acea creatură tremurătoare (viitorul om), încerca să scape de fiarele sălbatice. De aici rezultă erezia conform căreia fiarele sălbatice (carnivore) existau înainte de căderea protopărinţilor (Adam şi Eva); adică Dumnezeu ar fi rânduit ca animalele să se omoare unele pe altele înainte de căderea omului în păcat.